Victor Panfilov

panfilov

Victor Panfilov

Have your say

Intr-o buna zi a anului 2002 m-am intalnit cu prietenul Andries, care din vorba-n vorba mi-a povestit ca a terminat inregistrarile unui album intr-un studio extraordinar al unui tip deosebit. Curios fiind din fire l-am rugat sa mi-l prezinte si mie. Zis si facut. Intr-o buna zi, am vizitat studioul, iar pe Victor Panfilov, recunosc, l-am placut din prima. Avea ceva deosebit in felul de-a fi, de-a vorbi. Era suficient sa aduci vorba de tehnica de studio sau de muzica pentru ca instantaneu ochii ii straluceau, iar toti porii ii respirau multa, enorm de multa pasiune pentru tot ce facea. Un muzician si un technician deosebit. Am decis sa inregistrez la el albumul “Neuitatele femei” si de-atunci, din 2002, lucram impreuna. Rar mi-a fost dat sa vad un om atat de calm si de deschis la orice experiment ii propuneam si va spun sincer ca nu sunt cel comod la lucru. Are un fel teribil de-a se implica in proiectele artistilor, iar sfaturile lui sunt intotdeauna extrem de pertinente. Din 2010 dupa ce am terminat inregistrarile la “Cantece de semineu” am realizat ca nimeni nu poate mai bine ca el sa stea la butoane in live, pentru ca stapaneste atat materialul muzical cat si tehnica butoanelor. Si uite-asa am avut bafta de-a lucra si in afara studioului cu Victor. Cu un foarte bun profesionist la sunet in live ai un confort si o siguranta extraordinara pe scena. De-atunci am tot cutreierat impreuna fie prin tara fie in afara ei la spectacole, astfel descoperind pe langa un mare profesionist si un om deosebit, de un mare caracter. Ii multumesc lui Andries pentru achizitia extraordinara care se numeste Victor Panfilov. Despre concertele de lansare am inceput sa discutam inca din perioada inregistrarilor. Cred ca a fost pentru prima data cand l-am vazut pe Victor usor cazut pe ganduri, el care este un optimist. Tot discutand am ajuns amandoi la concluzia ca sunt nebun de legat sa vreau pe scena toti muzicienii din studio si sa mai vreau sa si filmez cele doua concerte. Nu mi-a spus niciodata, probabil pentru a ma menaja, dar ne pregateam de-o aventura din care ori ieseam victoriosi ori ne frangeam gatul. Cale de mijloc nu se-ntrezarea. Cat despre sala Operei, mare, frumoasa, eleganta, impunatoare dar ingrozitor de greu de amplificat, fiind mai mult inalta decat adanca. Asa ca i-am dat mana libera sa aleaga echipamentul, oamenii cu care sa lucreze, nu aveam curajul sa mai spun nimic. Arareori, cu timiditate, riscam cate-o parere sau o propunere. Toate erau demolate cu mult tact de Victor. A reusit sa-mi scoata din cap filmarea si am suferit groaznic, insa deja intrasem in panica, incepusem sa realizez ca totusi el are dreptate chiar daca ma tineam batos si incercam sa parez pe cat puteam. Abia cand mi-a dat telefon spunandu-mi ca a rezolvat toate problemele tehnice, ca a gasit echipamentul de sunet si echipa, m-am linistit. Va mai spun atat: s-a montat de duminica seara de la ora 21:00 pana spre dimineata pe la 4:30, iar probele de sunet au inceput la 11:00 si s-au terminat la orele 16:00, concertul incepand la ora 19:00. Mai mult, dupa primul concert, unde au fost cateva mici probleme, a ramas peste noapte si a refacut configuratia echipamentului de sunet, astfel incat a doua seara a fost fara cusur. Asa ca domnule Victor Panfilov imi scot palaria in fata ta in semn de plecaciune si iti multumesc sincer si dezinteresat, desi stiu ca-i prea putin pentru tot ce ai facut pentru mine!.

Have your say