ORAȚIE

(Sonet & Orație)
Nicu Alifantis / Nina Cassian / traducere Gabriel Iencek

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…
Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Ce pisindreaua mea de brutușleagă,
Și șomoiogul meu cu zdrolociță,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Țichi-mi-ai sima simibleagă!

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…
Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns…

Ce pisindreaua mea de brutușleagă,
Și șomoiogul meu cu zdrolociță,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Țichi-mi-ai sima simibleagă!

Au înflorit narcise-mbujorate
Sub solul îmbibat cu mulţi nitraţi.
Atâţia fluturaşi de varză cu cârnaţi,
Atâtea valuri, străbătând enclave!
Nicicând în golful arctic, bondăraşi
N-au invadat atâtea vechi hrisoave!
Era pe când în port veneau epave
Pline cu mere și cu iepurași.

Ce paşti şi dumnezei, ei se tot leagă
De şomoiogul meu cu coroniţă!
Mi-au blasfemiat cu patos rogojina!
Pupa-mi-ar râma semibleagă!

Dar azi mai nebuloasă-mi pare scena
În care-o tragedie m-a pătruns.
Și ziua-i tristă, plânge și balena…
Doar vid şi nefiinţă am ajuns.
Îmi zumzăie sub şale «macarena».
Şi «twist»-ul zumzăie. Şi e de-ajuns!

Ce paşti şi dumnezei, ei se tot leagă
De şomoiogul meu cu coroniţă!
Mi-au blasfemiat cu patos rogojina!
Pupa-mi-ar râma semibleagă!