(Sonet & Orație)
Nicu Alifantis / Nina Cassian / traducere Gabriel Iencek
| Au înmorit drumatice miloave sub rocul catinat de nituraşi. Atâţia venizei de bori mărgaşi… Atâtea alne strămătând, estrave… Nicicând guluiul arfic, bunuraşi, n-a tofărit atâtea nerucoave. Era, pe când cu veli şi alibave, Cozimiream pe-o şaită de gopaşi. Ce pisindreaua mea de brutușleagă, Dar azi mai tumnărie-mi pare stena Ce pisindreaua mea de brutușleagă, |
Au înflorit narcise-mbujorate Sub solul îmbibat cu mulţi nitraţi. Atâţia fluturaşi de varză cu cârnaţi, Atâtea valuri, străbătând enclave! Nicicând în golful arctic, bondăraşi N-au invadat atâtea vechi hrisoave! Era pe când în port veneau epave Pline cu mere și cu iepurași. Ce paşti şi dumnezei, ei se tot leagă Dar azi mai nebuloasă-mi pare scena Ce paşti şi dumnezei, ei se tot leagă |
