NOSTALGIC ROCK

(Romanță fără sfârșit)
Nicu Alifantis / Cezar Baltag

Vreau să am optsprezece ani
Şi să iubesc întîia oară
Aceiaşi umeri diafani
Robind un asfinţit de vară
Evaporat aproape-n ani.

Iubirea, arbore ciudat
Cu flori albastre carnivore
În trupul meu a navigat
Asemeni timpului în ore
Zile şi luni neîncetat.

Eram prea tînar şi tăcut
Şi te visam aproape zilnic
De-atunci în anotimpuri, ritmic,
Te-am regăsit şi te-am pierdut.

Solstiţiul trecu în zbor,
Şi tu iubirea mea dintîi…
Eram un plop tremurator :
Rămîi frumoasa mea rămîi.
Şi era toamnă-ntîmplător…

Mi-ai nălucit pe umeri iar,
Şi-asemeni lui Avesalom
Prinzîndu-şi părul de-un stejar
Legai destinul meu de om
De braţul tău imaginar

Ca de un ram necunoscut.
O, şi ades te-am întîlnit
Printre clădiri şi nevăzut
Strada Cuţitului de-Argint
Memoria mi-a străbătut.

Eram prea tînar şi tăcut
Şi te visam aproape zilnic
De-atunci în anotimpuri, ritmic,
Te-am regăsit şi te-am pierdut.