(Balada chiriașului grăbit)
Nicu Alifantis / George Topârceanu
| Eu nu ştiu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum, Ce demon mă pune-n mişcare, Ce taină mă-ndeamnă la drum. Dar simt că m-apasă pereţii, Eu sunt chiriaş trecător: În scurtul popas al vieţii Vreau multe schimbări de decor.Am stat la mansardă o lună. De-acolo, de sus, de la geam, Şi ziua şi noaptea pe lună Priveam ca la teatru, madam! Când luna-mi venea la fereastră, Oraşul părea că mă cheamă Să-i văd în lumină albastră Fantastica lui panoramă… Mai sus, într-o cameră mică, Făceau împreună menaj Un moş, un actor şi-o pisică. Iar dincolo, jos, la etaj, O damă cu vizite multe Şi-alături de ea un burlac, Un domn serios de la Culte Cu cioc şi cu ghete de lac. De-acolo, pe-o vreme ploioasă, Mi-am pus geamantanu-n tramvai Şi-abia am ajuns pân-acasă: Pe Berzei, la conu Mihai. Trec anii, trec lunile-n goană Ţin minte şi-acuma grădina, |
Pe-atunci înflorea liliacul Şi noaptea cădea parfumată Umplând de miresme cerdacul, Şi-avea arhivarul o fată… Stam ceasuri întregi sub umbrarul De flori, aşteptând neclintit (C-avea obicei arhivarul Să sforăie noaptea cumplit). Târziu, când se da la o parte Perdeaua, părea că visez… Şi iar am plecat mai departe, De teamă să nu mă fixez.Trec anii, trec lunile-n goană Şi-n zbor săptămânile trec. Rămâi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul şi plec! Străine privelişti fugare! Trec anii, trec lunile-n goană |
