Repetitiile – partea intai. Heliade intre Vii

Nicu Alifantis

Repetitiile – partea intai. Heliade intre Vii

Have your say

Cand m-am hotarat sa pun in pagina concertele de lansare pentru albumul “Mozaic”, am realizat ca voi avea nevoie de o sala mare in care sa pot repeta cu toata trupa, echipamentul tehnic si instrumentele, nu putine la numar. M-am intalnit cu George Ivascu, directorul Teatrului Metropolis sa-l rog sa ma gazduiasca. A fost foarte dragut, ca intotdeauna si mi-a dat ok-ul pe loc. George este unul din oamenii la care tin foarte mult, mi-e ca un frate mai mic si mi-e foarte drag, pentru ca, in primul rand este deosebit de talentat. Apoi m-am intalnit cu Gabriel Iencek, cel ce coordoneaza activitatile salilor teatrului si am stabilit programul de repetitii. De Gabi ma leaga multe si frumoase, el fiind unul dintre cei ce m-au impins si sustinut in valtoarea Cenaclului Flacara in 1974. Le multumesc si lui George si lui Gabi pentru sprijinul pe care mi l-au dat cu sala de repetitii. Nu cred ca m-as fi descurcat altfel. Inca de pe vremea cand repetam la “Nevestele vesele din Windsor” cu Alexandru Tocilescu, am fost cuprins de curiozitatea de-a afla provenienta numelui strazii Heliade intre Vii. Aici se afla sala de repetitii a teatrului Metropolis, in fosta sala de festivitati a Fabricii de mobila, care pana in ’90 facea mobilierul ptr toate sediile Partidului. Aici am repetat spectacolul pana cand l-am urcat pe scena Operei. Sigur, ca odata ce-a inceput munca, mi-a iesit din cap subiectul. Intr-una din zile insa, bantuiam pe net si am dat de un articol, deosebit de interesant, semnat de doamna Viorica Petrescu, “Cateva aspecte din istoria cartierului Pantelimon”. Recunosc, sunt foarte sensibil la tot ce inseamna trecutul oraselor, strazilor, caselor si nu in ultimul rand al oamenilor. Din acest motiv va supun atentiei fragmentul despre povestea strazii Heliade intre Vii. “Istoria acestui cartier bucureştean poate fi privită din două perspective complet diferite: prima se referă la vechimea unor vestigii descoperite pe aceste locuri care duc la concluzia că este unul dintre cele mai timpurii spaţii locuite din Bucureşti. Un alt loc de interes istoric îl reprezintă strada Heliade între Vii, tot în spatele Gării Obor. Boierii Ghiculeşti, pe moşia lor din Colentina, în jurul lacului Tei şi până departe, în Obor, aveau întinse vii, dintre care o parte au existat până în preajma primului război mondial. Dintre aceste vii, o parte a trecut în proprietatea bancherului Gherase, a dr. Ludovic Fialla şi a preotului Nicolae, iar strada care pornea din Şoseaua Pantelimon şi trecea prin faţa casei şi a tipografiei lui Ion Heliade Rădulescu se numea strada Ziduri între Vii, fiindcă de o parte şi de alta trecea numai prin vii, până la zidurile ruine care mai rămăseseră din vechiul palat al lui Matei Basarab. Tipografia lui Ion Eliade Rădulescu era în 1840 cea mai mare din Bucureşti, avea 6 teascuri de tipărit, cu 10 casete pentru litere, cu o litografie şi o turnătorie de litere. Se tipăresc până în 1848 peste 200 titluri de cărţi, periodice şi foi volante, referitoare la toate domeniile de activitate, ca de exemplu ziarul “Curierul Românesc” (1829), “Buletinul oficial al Ţării Româneşti” (1831), “Regulamentul organic” (1832), volumul de poezii al lui Cezar Bolliac (1835), “Proclamaţia de la Izlaz” (1848). Pe proprietatea lui Eliade se va organiza în 1865 o expoziţie agricolă, prima de acest fel la nivel naţional, iniţiată de Ion Ionescu de la Brad şi P. S. Aurelian, cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.” (“Cateva aspecte din istoria cartierului Pantelimon” Postat de: Viorica Petrescu in data de 25/05/2010). Intregul materialul scris de doamna Viorica Petrescu este remarcabil. O poveste fascinanta, deosebit de interesanta, extrem de bine documentata, pe care v-o recomand din toata inima s-o cititi integral pe bucurestiivechisinoi.ro

Have your say