Razvan Voiculescu & Q-T-RAZ

Nicu-Alifantis-11-an-m-1024x700

Razvan Voiculescu & Q-T-RAZ

Have your say

Daca ar fi sa-i fac un portret domnului Razvan Voiculescu, l-as schita ca pe un conglomerat de neastampar, energie, optimism, imaginatie, forta, vitalitate, curaj, perfectiune. As mai adauga, doar pentru culoare, cateva tuse de emotie, sensibilitate, umor, timiditate, bun-gust, caldura, politete, tandrete, finete, educatie. Si pentru ca tabloul sa fie complet l-as incadra intr-o rama pe care ar fi incrustate adanc, aventura, natura, animalele, antichitatile, calatoriile, viata. L-as intitula “Portretul unui Artist” si l-as expune, in vazul tuturora, drept pilda demna de urmat. Daca ar fi sa vorbesc despre Q-T-RAZ, pot spune ca a fost munca, energie, transpiratie, toate acestea consumate spre a materializa pe rand, afisul concertului, casetele pentru presa, setul de suporturi pentru pahare, inscriptiile pentru tricourile echipei tehnice, logo-ul Mozaic Band-ului de pe toba mare, covorul cu mozaic pentru amfore, caietul program al concertului si nu in ultimul rand sigla celor 40 de ani pe care i-am parcurs pe scena. Daca ma gandesc la q-t-raz-isti ma infioara felul in care au incins fara mila, calculatoare, hard-uri, stick-uri, imprimante, scannere, telefoane, autoturisme. Daca e sa va spun cine sunt ei, nimic mai simplu. Valeria, Silvia, Stelica, Alex, Catinca. Daca e sa fac un simplu exercitiu de memorie, va pot spune ca alaturi de ei am petrecut ore, care adunate au rezultat zile, deosebite, pentru ca in economia existentei mele, mi-au infrumusetat viata. Daca ar trebui sa contabilizez cele infaptuite umar la umar cu ei, as obtine acea imagine expresiva, totala si unitara, destinata promovarii albumului si spectacolului “Mozaic”. Daca e sa ma intorc la inceputurile acestei povesti, as creiona si portretele lor, ale q-t-raz-istilor, astfel: Valeria – stapana fara echivoc a tastaturii, deschisa la orice propunere si stapanita de bucuria de-a scotoci prin cotloanele imaginatiei si ale calculatorului noi forme grafice pentru a impacheta un produs artistic; Silvia – comisarul sef, cu telefoanele lipite de urechi, in ciuda faptului ca nu sunt cercei, aflata intr-o permanenta stare de agitatie si veghe, plutind peste tot si toate, cu zambetu-i hollywoodian, tonifiant, printre dosare, bibliorafturi si monitoare; Stelica – un fel de perpetuum mobile, in calea caruia e bine sa nu te afli niciodata; Alex – un IT-ist meloman uitat probabil de cineva, candva, undeva, in acest timp, care nu ne-a incurcat niciodata, pentru simplul motiv ca nu lucra la acest proiect, insa, pe care, sigur, l-am deranjat de foarte multe ori; Catinca – o minune de Fox Terrier, pui, visand la lumea ei de-aici din lumea noastra, oricum destul de plictisita si mai ales nemultumita de oamenii mari, judecand dupa cat de tare poate latra un caine atat de mic. Desi in ultimii ani am mai vorbit despre sansa extraordinara pe care am avut-o de-a colabora cu Razvan Voiculescu, respectiv cu Q-T-RAZ, o fac inca odata, cu si mai mare bucurie, in semn de multumire, pretuire si iubire!.

Have your say